Mai este putin pana la Sfintele Pasti...si putini sunt aceia care se intreaba daca sunt vrednici de aceasta mare sarbatoare a crestinatatii.Cred ca toata lumea este acum in febra pregatirilor,curatenie,cumparaturi ,etc.Dar oare cati dintre noi ne gandim la sufletul nostru,la pacatele noastre ,la mantuirea lor?
Macar o data pe an,in preajma acestei sarbatori ,sa lasam deoparte ura,dusmania,invidia,lacomia,care ne macina sufletul zi de zi.Sa ne gandim mai mult la Mantuitorul nostru,sa facem precum El-sa plecam capul in fata celor care ne fac sa suferim,sa trecem cu vederea,sa ne impacam cu cei cu care nu am vorbit un an intreg,sa facem bine macar unei persoane...Suntem oameni,suntem supusi pacatului,dar macar o data in an sa fim mai buni,sa ne amintim cine suntem,de unde venim,cine ne-a creat,pentru ce traim pe acest pamant.

Sunt aproape 10 ani de cand tatal meu nu mai este cu mine.Imi lipseste atat de mult...Desi au trecut atatia ani,parca ieri eram copil, parca ieri era cu mine,dand inmi zicea ca eu sunt ''baiatul'' lui,ca eu seman cu el...Adevarul e ca in tot ce fac ma gandesc la el .As vrea sa fie mandru de mine,sa se bucure pentru realizarile mele,sa planga pentru dezamagirile si tristetile mele.
Avea atata dreptate in tot ce imi spunea...Dar eram un copil,nu-mi dadeam atunci seama de intelesul vorbelor sale.Acum ,cand sunt o femeie in toata firea mi-as dori sa mai primesc sfaturile lui,sa simt dragostea lui,grija si siguranta pe care o simteam langa el.Dar toate astea s-au dus.Asa ca aveti grija de cei de langa voi pentru ca nu se stie pentru cat timp veti mai fi impreuna.

Sunt atatia in jurul meu care spun ca ar da orice sa fie macar o clipa fericiti.Ca nu au fost niciodata fericiti,sau ca nu e nimeni fericit pe aceasta lume .Asa o fi...Eu spun ca fericirea e ceva relativ,ca nu o poti vedea cu ochiul liber,ca nu o poti intalni ca pe o persoana,nu o poti mirosi ca pe o floare,nu o poti gusta ca pe o bucata.

Fericit poti fi fara sa-ti dai seama si de regula realizezi lucrul acesta abia dupa ce ea s-a produs.

Ar trebui sa fim mai constienti de noi insine ,de lucrurile care ne fac placere,de persoanele care ne sunt dragi ,sa traim cu intensitate situatiile care ne umplu sufletul de liniste...

Dar oare cati dintre noi facem lucrul acesta.Ne dam seama prea tarziu ca trebuie sa mai si zambim,sa pretuim timpul si oamenii de langa noi,pt ca va veni mult prea repede ziua cand nu vor mai fi langa noi...

Ce bine ar fi ca soarele sa rasara in fiecare zi ,dar... exista un DAR in toate.Nu toate lucrurile sunt ROZ,nu toti oamenii sunt la fel,nu toate intamplarile ne sunt pe plac,dar...sunt convinsa ca totul se intampla cu un scop.Un scop divin ,as putea spune.Din cand in cand ne este dat sa meditam la ceea ce ne inconjoara,la ceea ce ne dorim cu adevarat,la persoanele din jurul nostru ,la oamenii pe carei-am mai dori langa noi macar pentru o clipa.Ce bine ar fi daca am avea ''mintea de pe urma ''atunci cand trebuie.A r mai avea rost toate cele...Ar fi totul prea perfect.Si cum nimic nu e perfect pe lumea asta..Dar poate soarele va rasarii candva in fiecare zi...