Mai este putin pana la Sfintele Pasti...si putini sunt aceia care se intreaba daca sunt vrednici de aceasta mare sarbatoare a crestinatatii.Cred ca toata lumea este acum in febra pregatirilor,curatenie,cumparaturi ,etc.Dar oare cati dintre noi ne gandim la sufletul nostru,la pacatele noastre ,la mantuirea lor?
Macar o data pe an,in preajma acestei sarbatori ,sa lasam deoparte ura,dusmania,invidia,lacomia,care ne macina sufletul zi de zi.Sa ne gandim mai mult la Mantuitorul nostru,sa facem precum El-sa plecam capul in fata celor care ne fac sa suferim,sa trecem cu vederea,sa ne impacam cu cei cu care nu am vorbit un an intreg,sa facem bine macar unei persoane...Suntem oameni,suntem supusi pacatului,dar macar o data in an sa fim mai buni,sa ne amintim cine suntem,de unde venim,cine ne-a creat,pentru ce traim pe acest pamant.

Sunt aproape 10 ani de cand tatal meu nu mai este cu mine.Imi lipseste atat de mult...Desi au trecut atatia ani,parca ieri eram copil, parca ieri era cu mine,dand inmi zicea ca eu sunt ''baiatul'' lui,ca eu seman cu el...Adevarul e ca in tot ce fac ma gandesc la el .As vrea sa fie mandru de mine,sa se bucure pentru realizarile mele,sa planga pentru dezamagirile si tristetile mele.
Avea atata dreptate in tot ce imi spunea...Dar eram un copil,nu-mi dadeam atunci seama de intelesul vorbelor sale.Acum ,cand sunt o femeie in toata firea mi-as dori sa mai primesc sfaturile lui,sa simt dragostea lui,grija si siguranta pe care o simteam langa el.Dar toate astea s-au dus.Asa ca aveti grija de cei de langa voi pentru ca nu se stie pentru cat timp veti mai fi impreuna.