Sunt aproape 10 ani de cand tatal meu nu mai este cu mine.Imi lipseste atat de mult...Desi au trecut atatia ani,parca ieri eram copil, parca ieri era cu mine,dand inmi zicea ca eu sunt ''baiatul'' lui,ca eu seman cu el...Adevarul e ca in tot ce fac ma gandesc la el .As vrea sa fie mandru de mine,sa se bucure pentru realizarile mele,sa planga pentru dezamagirile si tristetile mele.
Avea atata dreptate in tot ce imi spunea...Dar eram un copil,nu-mi dadeam atunci seama de intelesul vorbelor sale.Acum ,cand sunt o femeie in toata firea mi-as dori sa mai primesc sfaturile lui,sa simt dragostea lui,grija si siguranta pe care o simteam langa el.Dar toate astea s-au dus.Asa ca aveti grija de cei de langa voi pentru ca nu se stie pentru cat timp veti mai fi impreuna.